“Numele meu este Fanush Gusti. M-am nascut intr-o zi ploioasa de toamna in luna 10-a ziua 15-a.Sunt al doilea copil din familie, mai am un fratior cu 5 ani mai mic ca mine. Cand m-am nascut cei din maternitate au avut grija sa-mi asheze patutzul exact langa geam. Din nefericire geamul era spart, chitul de la imbinari s-a uscat si a crapat din cauza vechimii,iar eu timp de 2 saptamani am stat in curent. La scurt timp m-am inbolnavit, am facut conjunctivita galopanta. Mama venea prea rar pe la spital sa ma vada, vesnic era ocupata cu munca (pe vremea aia lucra in uzina, sectia 3, Desruginirea sarmelor,poarta 5) era manipulant cuptor, iar tata nu a trecut niciodata sa ma vada (din cate mi-a marturisit mama) deoarece vesnic era beat.[.....] La varsta de 7 ani, mama m-a dat la scoala de cartier, am fost un elev mediocru, nu prea imi placea mie scoala, chiuleam foarte mult ca sa bat mingea in curtea scolii cu alti baieti.Asta pana in clasa 8-a cand taica-miu a venit la sedinta cu parintii, evident beat si mi-a rupt toti Cristosii pe care ii mai aveam, fiindca eram in prag de repetentie.La profesori li s-a facut mila de mine si asa am intrat in Capacitate si am ajuns la o scoala profesionala pe profil industrial, in specializarea -Masini de lustruit dushumele-. Intre timp eu inca eram vrajit de prima mea dragoste, fotbalul, eram fan infocat Gica Hagi, Stelea, Generatia de aur.
[...]
Nu pot sa zic ca eram dragutz in liceu, in anii adolescentei, eram mai uscat, coshuri pe fatza atat de multe ca daca mai trebuia sa creasca unu, nu avea unde.Fetele se fereau de mine ca de un lepros. Prin clasa 11-a m-am gandit sa imi schimb putin stilul vestimentar, sa nu mai ma imbrac tot la indicatiile mamei (tata nu zicea nimic ca era beat non-stop)…….Doamne cum puteam sa merg la scoala in pantaloni de trening albastrii Kappa (super brand pe vremea aia) pantofi negri cu ciucuri de piele (identici cu cei cu care s-a ingropat unchiul) sosete albe si acelasi tricou verde cu guler primit de la tata ( care era atat de beat cand mi l-a dat incat din nou imi sparsese Cristosii de nervi, ca lui ii ramasese mic). M-am dus in piatza si am cautat la tarabe ceva sa ma reprezinte fiindca sosise timpul sa ma afirm, sa-mi fac o imagine, sa ies din gloata de anonimi, sa fac furori in liceu, sa moara fetele dupa mine, sa fiu apreciat de profesori, in autobuz sa se ridice babele de pe scaun sa-mi cedeze locul,mama sa se laude la vecinele din bloc ce baiat modern are (tata oricum era cruce de beat tot timpul deci nu-l interesa).Asadar am dat buzna peste tarabe si mi-am cumparat o pereche de blugi albastrii decolaratii in degrade,cu buzunarele taiate, o pereche de galoshi Mike, am cautat alta marca dar aveau numai Tziang Liang Tzleng, tenesi dinaia obositi facuti pe vapor.Mi-am mai cumparat si o geaca cu talie scurta, cu “De puta Padre” ca alea cu madre erau prea expirate si hatz, mi-am trantit si o shapca cu NY. Toate astea m-au costat ieftin, in jur de 600 de mii, oricum sunt multumit, lucru de calitate, luat la un pretz atat de mic. Aveam stranse 6 alocatii, imi tot ascunsesem carnetul de tata ( ca sa nu mai scoata bani sa se imbete iarasi) deci bani aveam de-i intorceam cu lopata.
[...]
BAC-ul l-am luat cu 6.43. M-am angajat ca manipulator marfa intr-un depozit de la marginea orashului. Castigam binisor, aveam 7 milioane salar. La varsta de 21 de ani mi s-a implinit visul.Mi-am luat carnetul si i-am confiscat Dacia lui tata -he he- (care oricum si cand era treaz era beat, atat de beat era)Impreuna cu Ionel am tunato in spatele blocului. I-am pus geamuri fumurii, cd-player, boxe de faceai otita instant cand le dadeam drumu, ce mai…….super masina.I-am pus pe scaune huse cu bile de lemn, pt. masaj, in spate sub luneta i-am pus o bucata de mocheta, ba nu, covor persan si peste el un catzelush care-si misca capul singur si un uliu care sta cu ciocul suspendat de un ac.Dar piesa de rezistenta era bradutzul care miroasea frumos, atarnat de oglinda. Trebuia sa ma multumesc cu Dacia, desi adevaratul meu vis era sa-mi cumpar un BMW seria 7.
[...]
Dupa un an, in discoteca, am cunoscuto pe Agripina. Prima mea fata. M-am indragostit nebuneste de ea. Era vanzatoare la un chiosc in cartier. Tot salarul meu il dadeam pe cadouri. Ii cumparam aproape zilnic flori. De multe ori i-am luat inele si lantzicuri de la tiganul Ciobi. Smecher baiatu, tot timpul le avea pregatite in valiza lui, luceau si erau curatzate impecabil, nici nu stiai pe care sa-l alegi, toate erau frumoase. Ce vremuri frumoase au fost cu Agripina. Ieseam cu ea la gratar si cu prietenii din cartier. Mergeam pe Valea Prahovei cu masinile si desi imparteam cu alte 3 familii de bucuresteni acelasi petec de iarba tot era bine. Intre timp imi luasem MP3 player in masina si aveam muzica lautareasca-turceasca la discretie (nu-mi place sa le zic manele, numai tata, care zi-noapte-zi era incredibil de beat le zicea asa)Totul a fost bine si frumos. Pana intr-o zi, cand am crezut ca florile din rigips de pe tavan se darama peste mine. Agripina m-a parasit!!. Nu puteam sa accept acest lucru. Am fost la doctor, l-am intrebat daca exista posibilitatea unei operatii de marire a penisului. Am cautat pe net tratamente si procedee. Am ajuns sa ma masturbez de 4-5 ori pe zi, cu gandul ca prin stimulare, poate imi creste.Am incercat sa-mi refac viatza amoroasa pe mirc sau pe HI5, chiar imi facusem cont pe hi5.Intrasem pe diferite grupuri, Disco Hacienda, Costinesti, Fortza Steaua si altele.
[...]
Am 30 de ani. Nevasta mea e urata, o fiara, un monstru, imi este frica de ea de ma pish pe mine. Noroc cu copii ca macar ei sunt mai dragutzi. Am 4 fete si 3 baieti. Cel mic are 1 an si 6 luni, cel mare, are 17. Imi este tare greu sa traiesc. Lucrez ca paznic pe un santier de vile. Sotia mea e bolnava si sta in garsoniera cu copii, sa aibe grija de ei.Stau si ma intreb de ce este atat de sadica soarta cu mine. Eu am 7 copii acasa, barosanul caruia ii pazesc eu vila are numai 2 copii.Eu nu am masina proprie, Dacia ce o aveam pe vremuri am vanduto, incercasem o afacere cu petarde. Dar era numai pe sezon de iarna. Nu a tinut. In schimb proprietarul are BMW seria 7.Visul meu…. Vila are 3 etaje si 8 camere. Eu stau intr-o garsionera cu egrasie pe pereti, umezeala, buda si bucataria sunt la comun. Poate ar fi trebuit sa ma fi tinut de scoala.Poate ar fi trebuit sa-l ascult pe tata (care si la varsta asta, bea pana se caca pe el….la propiu) cand in momentele lui de betie, macar nu era mort de beat, imi spunea, dragul tati, sa nu ajungi ca mine, du-te fa o scoala, citeste o carte, cultiva-te sa ajungi om mare, la casa ta, sa nu-ti iei nevasta curva, cu fitze pe ea, astea nu tzin.
Ma uit acum la mine si ce vad. Am imbatranit inainte de vreme, nu mai sunt asa cum eram pe vremuri, tot un anonim am ramas, babele din autobuz nu se mai ridica de pe scaun sa-mi cedeze locul.Totul s-a naruit
[...]
Am 60 de ani. Sunt internat in spital. Am facut aprindere la plamani. Eram convins ca dormitul pe bordura nu-mi face bine chiar daca ii vara, dar ce sa fac, nu am alt loc unde sa merg.Macar aici in spital e bine, chiar daca mancarea nu e asa buna macar e calda. Ieri m-a vizitat Paraschiv. Fiul mijlociu. Mi-a rupt inima si mai tare. Mi-a spus ca a vandut garsionera in care locuia fiindca avea datorii prea mari. Nu stie ce o sa faca. Din cele 4 fete, de 3 nu mai stiu nimic, a 4-a, Marcela stiu ca-i in Italia dar nu am mai vorbit cu ea de multi ani. De baieti in schimb, Ionutz e la puscarie iar ala mare e mort.
[...]
Am avut 81 de ani. Ce intuneric e. E foarte stramt locul. Nenorocitii s-au zgarcit la lemn, mi-au laut masurile la milimetru. Nici primaria nu are bani de aruncat pe fereastra. E de inteles. Vreau sa-mi ridic capul dar nu mai am vlaga, nu mai am putere. Miroase foarte urat a alcool aici si a carne moarta, a tzesut in putrefactie. Nu cred ca-i de la mine. Uite ce pereti imputiti, barosanii ii au acoperiti cu pene de gasca invelita cu stil in matase fina si scumpa.Imi misc cele 3 degete ramase. Macar l-am vazut pe Paraschiv. Era alaturi de agentul social. Nu i-am vazut nici o lacrima in ochi. Poate e ushurat acum. Dar ushurat de ce? Nu -i sunt o povara, nu-i sunt bolovanul pe care trebuie sa-l care. Oare Marcela stie? Si daca ar sti, ce ar mai conta? Poate nici nu mai stie cum arat, oricum daca m-ar vedea acum sigur nu m-ar recunoaste. Defapt, oricine s-ar uita la mine acum nu m-ar recunoaste. Le multumesc celor de la primarie ca nu au schimbat lemnul cu oglinzi. Mi-ar fi fost mult prea greu. Sunt obosit.Imi e somn. Mult prea somn. Vreau sa dorm….”
