CEI DOI
Lumini siderale un ochi imi orbesc,
iar in celalalt trairi se impletesc.
Dar cei doi nu vad subtilitatea substantzei
ci doar se scufunda in marea discrepantei.
Sa fie oare prostie?
prostia primordiala , care cu fara sfiala
pazita e cu evlavie?
Unu s-a descompus, dupa ce a murit
in vierme s-a transpus, rapid vadit trist.
Iar celalalt damnat, din negru fatal
cu greu a inviat, nefiind privat….de albul portal.
NON SINUCIGAS
Imi atarna de pe fata
sirul negru al sangelui.
Picurand incet pe masa,
gandul trist al corbului.
Imi sufletul meu greu ninge
cu ganduri, vorbe, soapte stinse.
Din noianul de cuvinte:
- Poate nu ne mai vedem maine!
Scama durerilor mele,
in noapte cu altele se-ncurca.
Din sertarul cu luminite,
o traire astept sa-mi vina!
——————————-
Si din ce s-a intamplat ,nervos in vene eram.
Si din capat de iad, frumos sunet asteptam.
Doream clinghetul mantuitor,
din masacru eu sa ies.
Din burta diavolului monstruos,
sa fug, sa fug si sa bocesc.
EMO?!
De ce sa fie asa?- cand chiar nu e asa,
e o intrebare care ma doare.
De ce cand chiar este asa?- e cu totul altceva.
E probabil destinul, care si-a pus festinul
si se infructa linistit dintr-un spirit amagit.
De ce vreau sa mor?- chiar daca nu am facut nimic
Si ma aflu pe al vietii ogor, un suflet mic dar unic.
Eu cu ce am gresit?- cand vreau sa respir,
asta chiar m-a ranit, dar nici nu ma mir.
Roackerul Zlad
In noaptea cea mare el din negura apare
intr-un gri parpalac, cu crema tratat.
Iar in al lui spate mari nenorociri erau
Multe spirite triste, in surdina evadau.
Era enigmaticul Zlad, din iad a evadat
In iadul pamantesc, dar cu nimic trupesc.
El e oripilat in ce lume a intrat,
Dar nu e surprins ca durerea l-a cuprins.
Privea si plangea cu lacrimi amare
Un gand il napadea, acela de a dispare
Nu a mai suportat si in iad s-a aruncat
De ce a dorit sa cada?
Fiindca el stia, ca nu merita.
G-O-S-P-O-D-A-R
La inceput a fost samanta,
in pamant presarata
Apoi a fost sapa,
in brazda aruncata
Apoi au fost soarele si apa,
care si-au facut treaba
Si a iesit o frunza ,
dupa multa truda.
Frunza s-a transformat
intr-un cartof damnat
Din care a rasarit
un embrion mai mic.
Acesta s-a dezvoltat
Si-n GOSPODAR s-a transformat.
Evolutia e ceva minunat
Dar in unele cazuri
E ceva blestemat,
Dar nu de condamnat!
GOSPDARUL e-o victima
A propriei evolutii
Dar el probeaza
Modul involutii.
Gospodarului de la ap. 9
Tinete bine ca eu vin cu potopul de rime
Si fac pe tine, caci oamenilor ca tine
Nu se cuvine, sa le spun cuvinte de bine.
Eu ma duc in pod, pun mana pe un topor
Si cand dau cu el, te misti ca un melc.
Exact, ca un melc te misti si stiu ca te risti
Sa-mi faci felatie cand ma pish.
Din smogul mediocritatii ma ridic
Si calc pe tine fara a ma gandi.
Iar atunci ai sa plangi, plangi ca un aneu
Caci o sa vin eu si am sa te terorizez mereu!
Poate o sa te superi, dar nu sti de glume.
Esti de cacat, ca un muncitor deportat
Care in afara de “Sarma” nu stie,
Decat sa bea trei litrii de rachie.
INFECTULE
