Traim intr-o era post comunista. Tavalugul rosu a trecut peste noi, ne-a rupt oasele, din animale ne-a facut si mai animale (vezi Ion Iliescu) ne-a deportat in cele mai infecte colturi ale Siberiei, ne-a privat de multe drepturi. Dar ne-a construit si fabrici si orase si cartiere, dupa care le-a umplut cu specimene umane, de ordinul miilor, asa zis clasa muncitoare (mandra ca o floare).
MUNCITORUL DE IERI, BETIVANUL DE AZI!!!
Ne aflam intr-o bodega de cartier, pitita printre blocuri, cu peretii scorojiti iar pe alocuri plini de pete galben-aurii sau de ce nu, maronii-uscatzii. Pseudo terasa, “pronaosul” bodegii, cimentata cu material ieftin, se bucura de noua achizitie, 5 mese de tabla cu cate 4 scaune de tabla fiecare.Intram in “naos”, deschidem usa tot din tabla ( bodegile de cartier parca sunt adaposturi nucleare) si ne loveste un miros incredibil de specific locatiei: damf de gura de muncitor cu ceapa in gat, peste care a fost turnat in cantitati ametitoare rachiu sau saniutza, amestecat cu damf de transpiratie de muncitor cu floaca la subratz, condimentat cu damf de camasha (neaparat in patratzele rosu pe negru sau gri pe alb) cu gulerul tabla de la jeg, plus, bineinteles, un iz de cashalot mort provenit din “toshatzii” sparti ai muncitorului zugrav (un zugrav care se respecta, ori are papucul explodat ori e cusut cu sarma). Si aici, acelasi gen de mese de tabla, insa de data asta cu scaune de plastic, ciobite, fara maner sau cu spatarul crapat si lipit la loc cu prenandez.”Altarul” se afla in capat, impunator, pe rafturi fiind insirate fel si fel de potiuni magice cu nume si gusturi greu de descris. De la rachiu verde, care zici ca-i lichid de frana pana la romul care numa gust de rom nu are, gasesti toate bauturile “low-class”. Pretzurile, inevitabil, sunt pt. 100 ml. (ar jigni clientela daca ar servi la cincizeaca).
Ora 4 jumate. Duba Mercedez din anul 1985, cu toba sparta si plin de rugina soseste in parcare din apropierea bodegii, din el coboara o gashca de 10 muncitori (veniti de pe santier).Se saluta intre ei de despartire, iar in aproximativ 3 minute se saluta din nou in bodega, de sosire. Muncitorul Stelian,imbracat in “uniforma”, anume pantaloni de stofa visinii, pantofi de piele, sosete albe si dupa caz- iarna – o bufanta de fash Kappa (cu maneca sfashiata intr-un fier beton si apoi cusuta la loc), iar pe umar inevitabila, nelipsita geanta de navetist EAGLE sau I love USA!! -vara- camesha in carouri subtiata si decolorata, fara 3 nasturi, intra in bodega ispasit, cuvincios, supus si in ordine ierarhica. Mai intai seful de santier, apoi pleava muritoare. Se asheaza la masa, se desbraca de geaca numai dupa ce si-a ocupat scaunul, isi da giobenul jos (tip ceausist, cusma de cioban) isi aranjeaza parul sleios dintr-o parte in alta, se ridica, se duce la bar si comanda: O “suteaca” de rachiu si un tzap. Se intoarce la masa, aranjeaza meticulos rachiul in dreapta, berea in stanga, isi pune picior peste picior, scoate pachetul de carpati, isi sterge spumele din coltzul gurii, isi aprinde tigara, se scarpina la coaie, trage 2 fumuri, se uita in jur, ridica “suteaca”, o da pe gat, ridica tzapul si-l pupa. Mai are de stat cel putin jumate de ora, nu-si permite sa se grabeasca. Stelian al nostru, are impresia ca nu a picat de betivan in ochii celorlalti betivani din incinta si indrazneste sa mai mearga odata la altar si sa-si mai cumpere de baut. De data asta creste incarcatura, ia 300 ml de Coniac Drobeta ( folosit si la degresarea bujiilor de inductie la camioane) si o halba. Se asheaza la masa si dupa acelasi tipar isi serveste “cina”. Se ridica de la masa clatinanduse, isi pune geanta EAGLE (va rog sa nu uitati si sa retineti acest nume, nu-i reclama mascata:) pe umar, forteaza usa de la buda, cauta un pishoar mai curat si incearca sa se pishe. Astepta 2 minute pana ii vine, se pisha ca un cal, apoi si-o scutura…dar nu mai mult de 3 ori (stie ca daca o scutura mai mult de 3 ori ar pica de labar). Isi inchide slitzul, observa cativa picuri pe pantalonii de stofa, paraseste baia fara sa se spele pe maini. Face schimb de ciuperci cu colegii de munca, salutandu-i numai cum betivanii o fac: “Va salut domn inginer” desi cel cu pricina daca are 6 clase e adevarat. Iese din bodega cu gandul ca va reveni maine, cand isi va lua salariul, si va baga si vreo 2-3-4-5-6-12-15 maini la “pacanele” (acel utilaj cu maneta, unde bagi fisa, tragi de fier si iti plesnesc venele in ochi de ciuda ca nu ai nimerit cele 3 lamai).
FINAL
